azi, 17 octombrie
si daca frunzele tot au cazut
covor de soare sfaramat,
pe crengi doar aburii plutesc
un invelis de nori si ploaie.
acum cand toamna-i in putere,
caldura se ascunde-n adancimi
alaturi de seminte visatoare
de aur ,bogatie si lumini.
alunecand pe frunze-n destramare
atenti pasim,
fara-a privi
nici salciile golase-n zare,
nici cerul prabusit peste pamant.
inceput de toamna
si iarasi soarele
s-a invelit in nori,
atat de strans
incat lumina
a devenit o umbra rece,
peste pamantul
adanc si moale.
doar pasii nostrii,
inselati de apa,
aluneca grabiti
nepasatori,
mecanici,
apasati,
dansand
indiferenti
la moartea frunzelor,
covor diform al unui curcubeu trecut.
si iarasi asteptam
invaluiti in auriul,
luminii ce a fost
pastrand
caldura-n suflet
pana la urmatorul
curcubeu de soare.
