La Palavre

flori, fete sau baieti

Piticul Mic-mai mic-decat-Un Pic (II)

Si in padurea piticului Mic-mai mic-decat-Un pic era iarna. Si fiindca piticul s-a facut remarcat prin harnicie si indarjire Mos Craciun a poposit si in micuta lui poienita.

I-a adus, conform scrisoricii ce o primise mai din vara din partea piticutului – ajutoare: vreo doua cotofene, citiva cerbi, niste arici si… patru broscute.

Ce vuiet, ce vuiet, nu numai in padure, ci in sapte paduri de jur imprejur… Patru broscute? Hai cotofenele, mai treaca-mearga, dar de cand broscutele ajuta la ingrijirea padurii unui pitic? Se stie in toate meleagurile ca broscutele au grija de lacuri, iar in poiana si padurea piticului… nu este nici macar o balta, daramite un lac? Uf si Vai si Vai si Uf, de peste tot…  numai broscutele:  – Ce va ingrijorati voi daca avem sau nu noi balta?…

Pana si Mos Craciun satatea si se uita, nici nu-si inchipuia ce rasunet avea darul lui… (intervine un baietel – mamico, dar noi ne jucam acum cu darurile de la Mosul, cum a mai reusit sa ajunga si pe la noi?)

– Ce vuiet, ce vuiet printre nameti? Voi nu vedeti/ ca eu ma dau / cu capul de pereti? Stiti voi/ ce greu ma descurc eu? Atata padure, atatia nameti… si peste tot/ e plin de natafleti? intreba piticul Mic-mai mic-decat-Un pic.

Linistea si rusinea se asternura peste padure si din cele mai indepartate meleaguri se auzira ecouri: -Vrem o solutie, piticule descurcaret! ( … piticul pe cand inca nu il observasera, vorbise deja cu Mos Craciun)

Piticul grai:

– Stiu, vom deveni cu toti Prieteni… De ce broscutele nu ar putea ajuta si ele? Mie imi sunt de folos orice fel de ajutoare la cata treaba am!

Mos Craciun zambi si pleca mai departe sa va aduca si voua cadourile dragi copii (mamica: – vezi, micutule, daca nu esti prea nerabdator afli cum a ajuns Mos Craciun si la tine…si va mai ajunge si alta data – datorita piticului Mic-mai mic-decat-Un pic).

Reclame

18/12/2013 Posted by | Povestea de duminica | , , , , , , | Lasă un comentariu

Piticul Mic-mai mic-decat-Un Pic (II)

Si in padurea piticului Mic-mai mic-decat-Un pic era iarna. Si fiindca piticul s-a facut remarcat prin harnicie si indarjire Mos Craciun a poposit si in micuta lui poienita.

I-a adus, conform scrisoricii ce o primise mai din vara din partea piticutului – ajutoare: vreo doua cotofene, citiva cerbi, niste arici si… patru broscute.

Ce vuiet, ce vuiet, nu numai in padure, ci in sapte paduri de jur imprejur… Patru broscute? Hai cotofenele, mai treaca-mearga, dar de cand broscutele ajuta la ingrijirea padurii unui pitic? Se stie in toate meleagurile ca broscutele au grija de lacuri, iar in poiana si padurea piticului… nu este nici macar o balta, daramite un lac? Uf si Vai si Vai si Uf, de peste tot…  numai broscutele:  – Ce va ingrijorati voi daca avem sau nu noi balta?…

Pana si Mos Craciun satatea si se uita, nici nu-si inchipuia ce rasunet avea darul lui… (intervine un baietel – mamico, dar noi ne jucam acum cu darurile de la Mosul, cum a mai reusit sa ajunga si pe la noi?)

– Ce vuiet, ce vuiet printre nameti? Voi nu vedeti/ ca eu ma dau / cu capul de pereti? Stiti voi/ ce greu ma descurc eu? Atata padure, atatia nameti… si peste tot/ e plin de natafleti? intreba piticul Mic-mai mic-decat-Un pic.

Linistea si rusinea se asternura peste padure si din cele mai indepartate meleaguri se auzira ecouri: -Vrem o solutie, piticule descurcaret! ( … piticul pe cand inca nu il observasera, vorbise deja cu Mos Craciun)

Piticul grai:

– Stiu, vom deveni cu toti Prieteni… De ce broscutele nu ar putea ajuta si ele? Mie imi sunt de folos orice fel de ajutoare la cata treaba am!

Mos Craciun zambi si pleca mai departe sa va aduca si voua cadourile dragi copii (mamica: – vezi, micutule, daca nu esti prea nerabdator afli cum a ajuns Mos Craciun si la tine…si va mai ajunge si alta data – datorita piticului Mic-mai mic-decat-Un pic).

23/12/2009 Posted by | Povestea de duminica | , , , , , , | Un comentariu

Ma bucur ca toata lumea face fapte bune

Ma bucur si ca au inceput reportajele „transmisiuni directe” din diverse mall-uri ale tarii : uite cum se calca lumea in picioare…poftiti si cumparati…,  mai mult sau mai putin scurte, unde uneori coada la casierie e formata doar din sursa stirii. Ma bucur ca totul se petrece pe fond de colinde.Poate voi invata si eu sa fiu mai buna si sa fac fapte bune sau cel putin sa inteleg ce sunt faptele bune si activitatile catritabile.

Prima oara cand m-am simtit profund rusinata datorita unui simplu zambet, eram foarte tanara, ma iuteam spre casa suparata, manioasa si plina de razvratire adolescentina. Eram foatre atenta la mine si nu imi pasa de decorul in care ma miscam. In drumul meu, intr-o margine a campului vizual- o balustrada lata de ciment- pe balustrada un batranel cu ochii in pamant si aplecat de spinare. Am simtit disperarea singuratatii, m-am oprit si am tras concluzia ca e un cersetor care a obosit sa intinda mana. Automat, am scos echivalentul in monede al unui covrig si delicat le-am depus pe balustrada langa batranel. S-a indreptat de spinare, si-a ridicat privirea din pamant si brusc, a devenit un domn la varsta a treia, distins, care se odihnea, obosit de plimbare si aer.

Mi-a zambit si s-a uitat direct in ochii mei, tragandu-si discret corpul pentru a pune inca un milimetru distanta intre corpul lui si bani. Nu a spus nimic dar am inteles ca ma iarta, rusinat,  un pic amuzat de tineretea mea si de intelepciunea lui. Nu am indraznit sa imi iau monedele inapoi, desi tare as mai fi avut nevoie de un covrig si am fugit buimaca pana acasa, nelamurita, rusinata si fara pic de razvratire. Inca imi amintesc demnitatea si caldura zambetului si de covrigul pe care nu mi l-am mai cumparat…

21/12/2009 Posted by | inainte de craciun | , , , , , , , , | 2 comentarii

   

%d blogeri au apreciat asta: