La Palavre

flori, fete sau baieti

De la panoul meu de control

Am simtit multa confuzie printre parinti si nu am intalnit inca nici un copil care sa imi spuna ca stie ca exista povestea de duminica sau daca ii place… asa ca ma simt obligata sa va fac CADO’ un Manual de instructiuni pentru „Povestea de duminica”:

Dragi Parinti, cand cititi copilasului povestea, simtiti-va liberi sa adaugati, extindeti, stergeti, inflori (ex.: pentru fetite insitati asupra descrierii padurii), imbogatiti… … astfel incat sa introduceti mesajul educational pe care simtiti nevoia sa il transmiteti in saptamana respectiva. Puteti descoperi ca Povestea poate fi si un mijloc eficient din punctul de vedere al improspatarii cunostintelor si un instrument viu in comunicarea cu prichindelul din dotare.

Pentru toti copilasii (care au invatat sa citeasca singuri si uneori isi citesc singuri povesti – „ca nu au parintii lor timp de ei”) ii sfatuiesc sa citeasca numai cu acordul expres al macar unuia dintre parintii sai si le recomand ca, atunci cand citesc, sa isi goleasca mintea si sa dea friu liber imaginatiei.

P.S.: fiindca nu m-a mai parasit atmosfera de sarbatoare sper ca pana la noapte bradutul meu sa fie deja unde trebuie, impodobit in camera mea…

Ori sunt eu nebuna ori trebuie sa multumesc tuturor si sa las sa treaca cateva zile ca sa cuget asupra faptelor bune si activitatilor caritabile…

Nu imi pac oamenii care nu sunt directi cand eu nu mai am virusi si imi trancanesc tastatura in ciuda persoanei care ma alinta cel mai frumos, in fiecare zi…

Multumesc, Mos Craciun, daca tu vrei, insista pana la exasperare… stii deja ca eu ma supar foarte greu… si pot fi foarte incapatinata/ si imi plac polemicile inutile dar m-am cam saturat de atata argumentatie

Anunțuri

23/12/2009 Posted by | inainte de craciun | , , , , , | 1 comentariu

Piticul Mic-mai mic-decat-Un pic (I)

Pentru toate mamicile si taticii dragi mie si toti copiii pe care ii cunosc sau nu… am sa scriu pe blog povesti duminica.

Astazi am sa va povestesc despre un pitic, pe numele lui Mic-mai mic-decat-Un pic:

Intr-o padure, indepartata (binenteles taram de basm), locuia un pitic (binenteles fericit), pe numele lui Mic-mai mic -decat-Un pic. Piticutul nostru, cred ca v-ati dat seama dupa nume ca era chiar mai mic decat toti piticii, stapanea  o poiana micuta, dar potrivita puterilor lui, avand casuta intr-o scorbura foarte frumoasa a unui copac venerabil care ii oferea suficient spatiu pentru a-si duce zilele asa cum isi dorea, si protectie in fata furtunilor…

In fiecare zi trebuia sa aiba grija de casa lui, de poiana si de o parte a padurii pe care o refuzasera toti ceilati pitici. Fiind cel mai mic dintre pitici cand s-a impartit padurea nu a putut sa isi aleaga un taram mai de basm sau mai mare, nici macar nu a putut sa se faca auzit sa ceara alta zona –  ci a ramas cu ceea ce nu dorise nimeni – o poiana mica cu un singur copac venerabil si prea multa padure infricosatoare, deasa si fara flori de ingrijit.

Ce sa faca, ce sa faca micul nostru pitic?

Se va descurca… deoarece in povestea mea este vorba despre un pitic, desi mic, foarte descurcaret, iar despre ce i se intampla si cum se va descurca am sa va povestesc duminicile viitoare…

20/12/2009 Posted by | Povestea de duminica | , , , , , , , , , , | 4 comentarii

   

%d blogeri au apreciat asta: