La Palavre

flori, fete sau baieti

O, brad frumos…!

Ieri am fost si eu in mall. Aveam nevoie urgenta de cafea si acolo gasesc intotdeauna o promotie. Se auzeau cantece vesele din repertoriul international.

As fi fost chiar fericita daca nu: mi s-ar fi aburit ochelarii/as fi calcat in balta de la intrare/m-ar fi apucat durerea de cap prea curand dupa sosire.

Cautand cafea, fara sa vreau am intrat in starea de sarbatoare, nu mi-a mai pasat de buget si m-am hotarat sa imi tunez bradutul. Limitata de suma din portofel am inceput sa caut bomboane de pus in pom (2 in 1 aranjeaza si apoi consuma). Am cautat bomboane de ciocolata sub forma de globuri invelite in staniol violet – e ultima moda si am auzit ca poarta noroc, garantat. Nu am gasit, probabil se cumparasera toate deja, am mai gasit doar niste bomboane asortate rotunde si in toate culorile. Colorate diferit dar la fiecare bomboana jumatate din ambalaj mov.Am cumparat o cutie.

Bradul meu de foarte mult timp e impodobit clasic: rosu cu auriu. M-am gandit ca deodata bradul meu devine cam pestrit dar ce sa fac…mi s-a spus ca un pic de mov nu strica niciodata.

Asta e… asa suntem noi, fetele, cu toantele, respectam trendurile intocmai, chiar daca mai tarziu realizam ca am fost palavragioaice, plictisitoare, banale sau prea insistente…

Reclame

22/12/2009 Posted by | inainte de craciun | , , , , , , , | Lasă un comentariu

Ma bucur ca toata lumea face fapte bune

Ma bucur si ca au inceput reportajele „transmisiuni directe” din diverse mall-uri ale tarii : uite cum se calca lumea in picioare…poftiti si cumparati…,  mai mult sau mai putin scurte, unde uneori coada la casierie e formata doar din sursa stirii. Ma bucur ca totul se petrece pe fond de colinde.Poate voi invata si eu sa fiu mai buna si sa fac fapte bune sau cel putin sa inteleg ce sunt faptele bune si activitatile catritabile.

Prima oara cand m-am simtit profund rusinata datorita unui simplu zambet, eram foarte tanara, ma iuteam spre casa suparata, manioasa si plina de razvratire adolescentina. Eram foatre atenta la mine si nu imi pasa de decorul in care ma miscam. In drumul meu, intr-o margine a campului vizual- o balustrada lata de ciment- pe balustrada un batranel cu ochii in pamant si aplecat de spinare. Am simtit disperarea singuratatii, m-am oprit si am tras concluzia ca e un cersetor care a obosit sa intinda mana. Automat, am scos echivalentul in monede al unui covrig si delicat le-am depus pe balustrada langa batranel. S-a indreptat de spinare, si-a ridicat privirea din pamant si brusc, a devenit un domn la varsta a treia, distins, care se odihnea, obosit de plimbare si aer.

Mi-a zambit si s-a uitat direct in ochii mei, tragandu-si discret corpul pentru a pune inca un milimetru distanta intre corpul lui si bani. Nu a spus nimic dar am inteles ca ma iarta, rusinat,  un pic amuzat de tineretea mea si de intelepciunea lui. Nu am indraznit sa imi iau monedele inapoi, desi tare as mai fi avut nevoie de un covrig si am fugit buimaca pana acasa, nelamurita, rusinata si fara pic de razvratire. Inca imi amintesc demnitatea si caldura zambetului si de covrigul pe care nu mi l-am mai cumparat…

21/12/2009 Posted by | inainte de craciun | , , , , , , , , | 2 comentarii

   

%d blogeri au apreciat asta: