Singuratatea se poate trata
Toată lumea se poate referi la efectele emoționale provocate de singurătate, dar răul se poate extinde mult dincolo de asta. Dintotdeauna singurătatea, izolarea socială, a fost descrisă ca fiind criminalul ascuns, cauzând probleme grave de sănătate, care pot avea consecințe devastatoare.
Singuratatea este o stare ce îndeamnă la tristețe. Tristețea este o stare ce îndeamnă la depresie. Din punct de vedere clinic, depresia poate dezvolta o boală reală, care este mult mai gravă decât a te simți singur. În cele mai multe situații, singurătatea poate duce la probleme ce cauzează un nivel redus de activitate, accidente vasculare cerebrale, mobilitate diminuată, Alzheimer etc.
Izolarea prelungită poate afecta sistemul imunitar, făcând oamenii mai vulnerabili la infecții și alte consecințe neplăcute. Ea poate afecta, de asemenea, sistemul cardiovascular, crescând astfel, riscul afecțiunilor inimii și problemelor circulatorii. Lipsa de interacțiune socială este de asemenea legată de debutul bolii Alzheimer.
Neverificată, singurătatea poate afecta treptat…
Vezi articolul original 184 de cuvinte mai mult
negru
niciodata,
nu am putut sa cred ca
intunericul este lipsa luminii,
caci intodeauna,
pentru mine
exista infinite feluri de lumina,
intre ele
si o stralucire neagra,
pe care oamanii o numesc intuneric.
poate fi frica,
poate fi nedumerire,
poate fi emotie,
insa eu cred ca este liniste,
este siguranta,
este prima amintire
dinainte de nastere,
este intunericul accceptarii.
Scanteiuta
A fost odata, demult, demult, de numai vantul hoinar isi mai amintea, o padure. Veti spune, ce mare lucru, paduri nu s-au mai vazut?
Ei, nu-i chiar asa. Padurea asta era mare cat vezi cu inchipuirea, frumoasa ca o poveste, cu arbori batrani si intelepti, cu lastaris vesel si galagios, cu flori nemaiantalnite si locuitori fermecati.
Intr-o poienita din padure, Pamantul si Cerul glasuiau intre ei si isi impartaseau ultimile vesti, povestind de toate ce se intampla in lume.
Totusi, chiar si in acele timpuri, nimic nu era perfect, astfel incat pana si padurea sufera.
Te intrebi,ce poate supara asa o padure?
Supararea era ca tocmai in mijlocul ei, unde ar fi trebuit sa fie mai frumos, se afla o intindere rotunda,uscata,mirosind a sfirsit, intruchiparea urateniei, parasita si ocolita de orice frumusete sau viata. Atat de inspaimantatoare era, ca nici Cerul, nici Pamantul, nu indraznisera sa o…
Vezi articolul original 542 de cuvinte mai mult
moment
in timp
cuvintele se transforma
in tacere 
sunetele arata
incremenite
ca niste flori uriase
asteptand albinele,
in atingere
cantecele incep
usor
un murmur,
uneori purtand numele de
viata.
La Palavre 