salut

te-am vazut de departe si te-am salutat cu gesturi largi, evidente, repetitive pentru a fi vazuta sigur si fara de gresala.

Ai zimbit timid, stingher, jenat de pantonima mea uitandu-te intr-o parte cu priviri sovaielnice. N-am intalnit fata in fata si am incercat sa discutam lejer fara sa ne sinichisim de tensiunea aparuta intre noi, ca si cum statutul de prieteni de-o vesnicie ne-ar putea apara de jena.

Totusi ceva se schimbase, timpul a trecut peste noi cu urme vizibile, inasprindu-ne atitudinea si privirile.

Ce ai vrut? m-ai intrebat.

Nimic, doar sa te salut.

 

vine, vine primavara

si eu inca nu stiu cum o sa miroase pamantul, desi incerc sa imi inchipui un alt miros in locul mirosului iernii.

Inca nu stiu cum o sa arate mugurii si frunzele explodand de culoare si nici florile primaverii inflorite in rochii involburate. Astept o o incalzire firava, o indulcire a vremii, o transformare a frigului in zumzet de caldura fara ca sa imi reprezint exact aceasta schimbare. Dar stiu ca vine, vine primavara si eu incerc sa imi exprim dorul de verde, de flori, de mirosuri jilave.