intalnire
m-am emotionat
atunci cand te-am vazut
stand stingher in coltul camerii,
fata ti s-a luminat
ochii ti s-au deschis larg
atunci cand m-ai zarit
rotunjiti de emotia primei intalniri
ti-am zambit si mainile noastre s-au intalnit
din nou iarna
a venit la loc frigul, atmosfera sumbra si norii.
Din nou frig, vant si lapovita marunta, tocmai cand credeam ca trecuse si nu se poate face decat din ce in ce mai cald.
Bine ca nu mi-am strans cizmele si geaca groasa.
vant
cuvintele se aduna
unul cat unul
purtate de vant
nu stiu de ce intunericul
se umple de rafale
nimicind lumina din noi
te-am strigat dincolo de cuvinte
mi-ai raspuns din intuneric
doar vantul mai spune
alerg
prima data am incercat sa ma intind, alungindu-mi trupul catre orizontala, am inceput sa ma tarasc, cu palmele pipaind spatiul castigat centimetru cu centimetru.
Ochii ii tineam strans inchisi, de frica pietrlor intalnite pe drum.
Apoi, nu stiu de ce, m-am intins spre verticala, reusind sa ma ridic in doua picioare. Am inceput a marge incet, incetisor, castigand spatiu din ce in ce mai mult.De aici pana la alergare a mai fost doar un singur pas, mai rapid decat cuvintele ce mi le puteam formula in minte.
caldura
a venit caldura si la noi si au iesit oamenii pe strada ca gandacii la soare.
Am fost la plimbare in parc si nu gaseai o banca goala desi nu e sfarsit de saptamana si nici vacanta. E bine ca a trecut frigul, sper sa nu se mai intoarca pana la iarna viitoare.
Primavara se pare ca ne acopera si pe noi, dar inca nu am vazut nici un ghiocel, nici de vanzare macar.
Nu-i nimic, pana la urma vor aparea si florile si vor inflori si copacii. Abia astept.
amintire
despre primavara, despre caldura, despre dorinta. Imi amintesc cuvintele ce mi le-ai spus inainte de a pleca, in minte imi rasuna vocea ta, ochii imi sunt plini de gesturile tale.
Ai plecat fara sa te uiti in urma, fara complicatii, fara regrete, doi cunoscuti intamplator cu o istorie comuna.
Nimic nu lasa sa se intrevada urmele trecerii tale, timpul le-a sters pe toate, nimeni nu iti mai rosteste numele. Nici eu nu mai tresar, nu ma mai gandesc si nu te mai astept. Timpul a trecut peste toate cele care au fost, poleiind uitarea si invaluind-o in cuvinte dulci despre ceea ce a fost.
Amintirile sunt ruginite, prafuite si tot mai palide, dar atat de pretioase si putine.
Nu te mai astept, si nici nu mai ichid ochii cu imaginea ta in minte, totul s-a linistit, limpezindu-se in apele viitorului.
incercari
incercari de cuvinte adaugate, adunate, risipite in sensuri mai mult sau mai putin cautate, incercari de a spune ce si cum si cand, indiferent de intelesuri. Incercari de a te ridica si a sta inalt si drept, fara sovaieli si timiditati regasite.
Trebuie sa faci un singur pas si esti deja acolo, in viitorul apropiat, prea apropiat, acolo unde tu cu tine faceti o echipa de invingatori.
azi
a fost o zi scurta, rapida si plina de cutremure in Japonia, a fost tot ce am vazut la televizor. Apuca astia cate un subiect si nu mai termina pana cand nu te saturi de nu mai vrei sa auzi nimic, mai cicalitori decat orice cicaleala din lume.
vine, vine primavara
si eu inca nu stiu cum o sa miroase pamantul, desi incerc sa imi inchipui un alt miros in locul mirosului iernii.
Inca nu stiu cum o sa arate mugurii si frunzele explodand de culoare si nici florile primaverii inflorite in rochii involburate. Astept o o incalzire firava, o indulcire a vremii, o transformare a frigului in zumzet de caldura fara ca sa imi reprezint exact aceasta schimbare. Dar stiu ca vine, vine primavara si eu incerc sa imi exprim dorul de verde, de flori, de mirosuri jilave.




