Piticul Mic-mai mic-decat-Un Pic (III)

Piticul Mic-mai mic-decat-Un Pic se plimba nervos prin poienita:

Ce sa fac? Ce sa fac? Cum s-arate a primavara cand totul e inghetat afara?

Iepurasul de Pasti

Iarna tocmai parasise padurea si in urma ramasesera gramezi de uscaciuni, mormane de vreascuri si frunze uscate.

Cum sa reuseasca sarmanul pitic sa il intampine pe Iepuras asa cum trebuie, mai ales ca toate ajutoarele lui – cotofene, cerbi, arici chiar si broastele erau plecate pe alte meleaguri. Cum sa aduca piticul primavara si in poienita lui?

Vazand ca nu are ajutor si alta solutie, piticul si-a suflecat manecile si s-a pus pe treaba: sa curete morman cu morman si gramada cu gramada. Mai intai vreo doua frunze, apoi cateva vreascuri si poienita a inceput sa straluceasca din ce in ce mai mult.

Asa de bucuros a devenit piticul incat s-a pus pe treaba si mai cu foc si putere astfel incat in scurt timp intreaga poienita stralucea de curatenie. Si sa vezi minune: in loc de gramezile de vreascuri si mormanele de frunze au rasarit mugurasi si vlastari fragezi care au devenit in cel mai scurt timp flori frumoase si colorate!

Multumit, piticul Mic-mai mic-decat-Un Pic se opri si se uita in jur… acum era si el pregatit sa il primeasca pe Iepuras si sa sarbatoreasca Pastele.

Piticul Mic-mai mic-decat-Un Pic (II)

Si in padurea piticului Mic-mai mic-decat-Un pic era iarna. Si fiindca piticul s-a facut remarcat prin harnicie si indarjire Mos Craciun a poposit si in micuta lui poienita.

I-a adus, conform scrisoricii ce o primise mai din vara din partea piticutului – ajutoare: vreo doua cotofene, citiva cerbi, niste arici si… patru broscute.

Ce vuiet, ce vuiet, nu numai in padure, ci in sapte paduri de jur imprejur… Patru broscute? Hai cotofenele, mai treaca-mearga, dar de cand broscutele ajuta la ingrijirea padurii unui pitic? Se stie in toate meleagurile ca broscutele au grija de lacuri, iar in poiana si padurea piticului… nu este nici macar o balta, daramite un lac? Uf si Vai si Vai si Uf, de peste tot…  numai broscutele:  – Ce va ingrijorati voi daca avem sau nu noi balta?…

Pana si Mos Craciun satatea si se uita, nici nu-si inchipuia ce rasunet avea darul lui… (intervine un baietel – mamico, dar noi ne jucam acum cu darurile de la Mosul, cum a mai reusit sa ajunga si pe la noi?)

- Ce vuiet, ce vuiet printre nameti? Voi nu vedeti/ ca eu ma dau / cu capul de pereti? Stiti voi/ ce greu ma descurc eu? Atata padure, atatia nameti… si peste tot/ e plin de natafleti? intreba piticul Mic-mai mic-decat-Un pic.

Linistea si rusinea se asternura peste padure si din cele mai indepartate meleaguri se auzira ecouri: -Vrem o solutie, piticule descurcaret! ( … piticul pe cand inca nu il observasera, vorbise deja cu Mos Craciun)

Piticul grai:

- Stiu, vom deveni cu toti Prieteni… De ce broscutele nu ar putea ajuta si ele? Mie imi sunt de folos orice fel de ajutoare la cata treaba am!

Mos Craciun zambi si pleca mai departe sa va aduca si voua cadourile dragi copii (mamica: – vezi, micutule, daca nu esti prea nerabdator afli cum a ajuns Mos Craciun si la tine…si va mai ajunge si alta data – datorita piticului Mic-mai mic-decat-Un pic).

Piticul Mic-mai mic-decat-Un pic (I)

Pentru toate mamicile si taticii dragi mie si toti copiii pe care ii cunosc sau nu… am sa scriu pe blog povesti duminica.

Astazi am sa va povestesc despre un pitic, pe numele lui Mic-mai mic-decat-Un pic:

Intr-o padure, indepartata (binenteles taram de basm), locuia un pitic (binenteles fericit), pe numele lui Mic-mai mic -decat-Un pic. Piticutul nostru, cred ca v-ati dat seama dupa nume ca era chiar mai mic decat toti piticii, stapanea  o poiana micuta, dar potrivita puterilor lui, avand casuta intr-o scorbura foarte frumoasa a unui copac venerabil care ii oferea suficient spatiu pentru a-si duce zilele asa cum isi dorea, si protectie in fata furtunilor…

In fiecare zi trebuia sa aiba grija de casa lui, de poiana si de o parte a padurii pe care o refuzasera toti ceilati pitici. Fiind cel mai mic dintre pitici cand s-a impartit padurea nu a putut sa isi aleaga un taram mai de basm sau mai mare, nici macar nu a putut sa se faca auzit sa ceara alta zona -  ci a ramas cu ceea ce nu dorise nimeni – o poiana mica cu un singur copac venerabil si prea multa padure infricosatoare, deasa si fara flori de ingrijit.

Ce sa faca, ce sa faca micul nostru pitic?

Se va descurca… deoarece in povestea mea este vorba despre un pitic, desi mic, foarte descurcaret, iar despre ce i se intampla si cum se va descurca am sa va povestesc duminicile viitoare…