timp

sapte zile

trec indata

saptamana ce a fost,

si o noua luna

iata

in acelas anotimp.

timpul fuge in secunde

ce inchid a lumii taina

viata creste in minute

cate-o zi pe rind

in iarna.

fulgii de omat se-aseaza

peste zile ce au fost

saptamana noua, iara

va venii

cum a mai fost.

zile vin si iarasi pleaca

pe a timpului carari

naschimbati

copii se joaca

raspanditi in patru zari.

inaintea orei 12

lumina se-ascunde

in casa

fugind de a noptii putere

se joaca cu spatiul

zglobie

aprinde-n imagini TV-ul.

afara doar frigul si vantul

pindesc cate-un suflet

in seara

pe drumul intins

se asterne

tot praful din zile trecute.

povesti se vor spune din nou

aceleasi ca-n oricare iarna,

cuvinte desprinse incet

din anul ce vine

diseara.

peisaj

inalti,

toti copacii-ncercau

s-arunce cu ramuri

in zare

sa sparga albastrul

cumva,

s-adune si norii in garduri.

padurea incet

se rarea,

cu vreascuri lasate in urma-

-in alb si in negru

crestea

mladite fixate in zare.

din umbre si aburi cetosi

un zgomot de griuri multime

vuia tumultos

printe grauri,

un zvon transparent se-ntrupa

in forma ideei de maine.

inceput de an

si inca mai astept

un fulg sa cada

in noul an ce a venit-

-un inceput de viitor,

zapada,

uitarilor ce-au adormit.

lumina zilelor

ce au sa vina

si umbrele atator nopti,

se-ntrec in vise nevisate

si asternute pe la porti.